Locuitorii Băii Mari trec zilnic pe lângă clădiri și locuri care ascund povești de sute de ani. De la o monetărie care a ajuns una dintre cele mai importante din Transilvania și Ungaria, până la un centru artistic care funcționează neîntrerupt din 1896, Baia Mare are o istorie care merită redescoperită.
📜 Un oraș atestat documentar din 1329
Una dintre primele referiri la oraș apare într-un document din 29 mai 1329, când Baia Mare era menționată sub numele de „civitas Rivuli Dominarum”. Prima diplomă privilegială păstrată datează din 20 septembrie 1347 și a fost acordată de regele Ludovic I al Ungariei, după ce privilegiul anterior al orașului arsese într-un incendiu. La mijlocul secolului al XIV-lea, Baia Mare era deja un oraș bine organizat, cu libertăți specifice unui oraș liber regal, o autonomie care s-a menținut până în 1876.
🪙 O monetărie de rang european
Existența Monetăriei din Baia Mare este atestată din 1411, însă începuturile ei sunt probabil chiar mai timpurii, din prima jumătate a secolului al XIV-lea. Instituția a ajuns să fie una dintre cele mai importante monetării din Transilvania și Ungaria: în 1463, monetăria băimăreană realiza un venit net de aproximativ 20.000 de florini anual, comparativ cu 8.000 la Buda și 6.000 la Sibiu.
Clădirea actualului Muzeu Județean de Istorie și Arheologie Maramureș a fost construită între 1734 și 1737 pentru activități miniere și administrative, iar în cadrul complexului a funcționat și Monetăria. Bogățiile subterane ale zonei au fost, de altfel, motorul dezvoltării urbane timp de secole.
⛪ Turnul Ștefan și primul orologiu
Turnul Sfântul Ștefan, unul dintre simbolurile orașului, a fost finalizat de regele Matia Corvin, iar biserica „Sfântul Ștefan” de la poalele sale fusese ridicată încă din 1376. În 1628 a fost montat primul orologiu pe Turnul Sfântul Ștefan, iar în 1469, tot în epoca lui Matia Corvin, orașul a fost fortificat. În 1446, Baia Mare devenise proprietatea familiei lui Iancu de Hunedoara, tatăl viitorului rege.
🎨 Un centru artistic cu tradiție de peste un secol
În 1896, pictorul Simon Hollósy a venit la Baia Mare și a pus bazele unei școli de pictură care avea să marcheze arta europeană a vremii. Centrul Artistic Baia Mare a funcționat neîntrerupt până în 2007, reunind generații de artiști, iar în 2026 se împlinesc 130 de ani de la sosirea lui Hollósy în oraș.
🏫 Prima școală medie superioară
În 1547 a fost înființată Schola Rivulina, prima școală medie superioară din oraș, a cărei istorie este legată de destinul Reformei protestante în zonă. Mai târziu, în 1694, orașul a intrat sub jurisdicție austriacă, odată cu Diploma Leopoldină, un nou capitol din povestea sa administrativă.
🏛️ Un centru istoric de 44 de hectare
Centrul istoric se întinde pe aproximativ 44 de hectare și cuprinde 704 clădiri, dintre care 44 dintre cele 67 de monumente istorice ale orașului. De-a lungul timpului, orașul a purtat mai multe nume: Rivuli Dominarum, Asszonypataka, Nagybánya, Frauenbach și Neustadt.
Astăzi, Baia Mare numără peste 108.000 de locuitori, potrivit recensământului din 2021, se întinde pe 236 de kilometri pătrați și este așezat pe râul Săsar, la poalele Munților Gutâi, cu acces spre masive precum Ignișul, Gutâiul sau Creasta Cocoșului.
🔍 Ce urmează
- Centrul istoric rămâne unul dintre cele mai valoroase ansambluri urbane din nord-vestul României, cu zeci de monumente care pot fi descoperite într-o simplă plimbare.
- Povestea orașului continuă în 2026, când se împlinesc 130 de ani de la sosirea pictorului Simon Hollósy la Baia Mare.
- Turneul prin istorie poate continua la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, instalat în clădirea fostei monetării.
Sursă foto: MaramuresPeSurse.ro
