Statul român a investit 2,6 milioane lei într-un contract de promovare turistică lansat acum două decenii, dar o parte semnificativă din bani — peste 1,4 milioane — s-a pierdut într-o poveste de eroare administrativă care durează încă 20 de ani. Situația a fost pusă în lumină recent de către Corpul de Control al Ministerului Economiei, Digitalizării, Antrepreniatului și Turismului, care a dispus chiar trimiterea dosarului la Direcția Națională Anticorupție pentru cercetare.
📖 20 de ani de albume nevândute și bani pierduți
Povestea începe în 2006, când Autoritatea Națională pentru Turism a semnat un contract cu o firmă privată pentru tipărirea a 75.000 de albume bilingve dedicate promovării turistice a Cimitirului Vesel din Săpânța. O atracție unică în lume, recunoscută internațional ca una dintre cele mai originale cimitire din Europa, zona merita fără discuție o campanie de promovare bine pusă la punct. Statul a achitat integral factura de 2.625.000 de lei. Banii au intrat, lucrarea a fost executată. Dar doar jumătate din tiraj a ajuns real la destinație: 34.395 de albume au fost primite în depozitele instituției, documentate corespunzător. Restul de 40.605 exemplare — echivalentul a peste 1,4 milioane de lei din bugetul public — nu au apărut niciodată în inventar.
Firma care realizase print-ul a păstrat albumele nevândute timp de zeci de ani. Și, cum ar fi și normal într-o astfel de afacere, a continuat să le ofere spre vânzare pe internet, la prețul de 60 de lei bucata. Douăzeci de ani de la momentul contractului, deși firma a intrat ulterior în procedură de insolvență sau faliment, nimeni nu a clarificat oficial unde au dispărut banii și cum s-a ajuns la o asemenea discrepanță între ce a plătit statul și ce a primit efectiv.
🏚️ Depozite uitate, materiale degradate de apă
Problema nu ține însă doar de albumele despre Cimitirul Vesel. Verificările Corpului de Control au scos la iveală alte deficiențe majore în gestionarea materialului de promovare turistică achiziționat în ultimele două decenii. Curtea de Conturi constata deja din 2017 existența unor stocuri virale sau cu mișcare lentă, în valoare cumulată de peste 4 milioane lei. Sute de mii de hărți, broșuri, afișe și albume — plătite integral din contribuabilii — stăteau neumflate în depozite, adesea în condiții nesatisfăcătoare. Curtea stabilise măsuri concrete care trebuiau implementate până în ianuarie 2018. Treizeci și opt de luni mai târziu, măsurile sunt încă neaplicate, iar materialele s-au degradat semnificativ.
Ceea ce e alarmant e că o parte dintre stocurile depozitate în subsolul unui imobil au suferit daune grave în urma unor infiltrații masive de apă, constatate deja în ianuarie a acestui an. Imagini ale hărților turistice putrede, cartonul umed și mucegăit, posterele de promovare rupte și pete de apă — toate arată modul în care fondurile publice investite în imaginea turistică a României sunt tratate cu o neglijență care depășește orice limită rezonabilă.
⚖️ DNA verifică, autoritățile stabilesc termene
În spatele acestor constatări se află o problemă structurală de funcționare a administrației publice românești. Domeniul turismului a trecut prin reorganizări repetate: autoritate, ministere, comitete, departamente. Fără ca transferul responsabilităților și al bunurilor să fie documentat consistent în fiecare tranziție. Asta înseamnă că problema a migrat de la o structură la alta, fiecare nouă conducere găsind moștenirea lăsată de predecesori ca un sac fără fund. Lipsa unor evidențe clare și a unei proceduri solide de predare-primire a făcut ca recuperarea eventualelor pagube să fie imposibil de verificat.
Irineu Darău, responsabilul actual al ministerului, a anunțat că a dispus sesizarea DNA pentru investigarea suspiciunilor de ilegalitate și a stabilit termene concrete pentru finalizarea inventarierii complete a tuturor materialelor de promovare. De asemenea, urmează să fie introduse noi proceduri de predare-primire și corectare a evidențelor contabile, menite să prevină repetarea unor astfel de abuzuri administrative în viitor. Problema rămâne totuși una simbolică pentru modul în care este tratat banul public în România: cheltuit rapid, verificat rar, și uitat repede.
Sursă foto: Facebook / Irineu Darău — Ministerul Economiei
