Guvernul britanic lucrează la așa-numitul „war book”, un document de urgență nefinalizat de decenii, care stabilește procedurile în caz de conflict major. Oficialii doresc ca populația să își stockeze alimente conservate și apă potabilă, să își consolideze reziliența civică și să se pregătească pentru posibilitatea războiului. În același timp, șeful Statului Major al Apărării, Sir Richard Knighton, a avertizat că amenințarea din partea Rusiei reprezintă cea mai periculoasă perioadă a unei cariere militare de 35 de ani.
După 80 de ani fără război pe teritoriul britanic, societatea pare profund nepregătită psihologic. Istoricul Margaret MacMillan compară atmosfera actuală cu verile ediniene dinaintea Primului Război Mondial, când se vorbea mult despre război, dar ideea unui conflict real părea ireală. Generalul retras Richard Shirreff subliniază că pericolul nu vine din tancuri rusești care ar avansa pe Whitehall, ci din atacuri cibernetice și dezechilibrarea infrastructurilor critice.
Expertul polonezo-american Andrew Michta descrie o adevărată „criză de necredință” în elita politică europeană. Conform lui, Germania s-a dezarmat complet în ultimii 30 de ani, Regatul Unit este la fel de vulnerabil, iar liderii politici nu comunică onest gravitatea situației publicului. După prăbușirea Uniunii Sovietice, multe țări europene au redus dramatic cheltuielile militare, crezând că amenințarea rusească a dispărut.
Michta critică dependența Germaniei de gazul rusesc prin Nord Stream, considerând-o o eroare bazată pe credința greșită că Berlinul putea gestiona relația cu Moscova prin mijloace politice și economice. „Ați traversat 20 de ani de appeasement în Europa, conduși de elite care nu au avut curajul să articuleze cât de rapid se schimbă situația”, afirmă el.
Generalul Shirreff consideră invazia rusă a Ucrainei din 2014 ca punctul de cotitură real. Rusia, spune el, crede că este în război cu NATO din 2014 – un război care nu este convențional, ci unul menit să submineze integritatea statelor și alianțelor occidentale. Un scenariu posibil ar fi încercarea Rusiei de a destabiliza NATO preluând Spitsbergen în arhipelagul norvegian Svalbard.
Psihologul Jim Orford de la Universitatea Birmingham atenționează asupra narativului simplificat. „Trebuie să gândim în termeni simplisti: inamici și eroi. Trebuie să privim Rusia ca pe un inamic”, explică el. Societatea este deja în faza de „contemplare a războiului”, etapa intermediară între pregătirea psihologică și participarea efectivă la conflicte.
Această criză de pregătire psihologică nu este uniformă în Europa. Cu cât te îndepărtezi mai spre est, către granița rusă, cu atât cetățenii sunt mai alertați la amenințare. Suedia, care nu a cunoscut război timp de 200 de ani și a urmărit o politică de neutralitate, a abandonat neutrala după invazia rusă în forță a Ucrainei din 2022. Prim-ministrul Ulf Christersson a recunoscut public că Rusia rămâne o amenințare potențială chiar și după terminarea conflictului din Ucraina.
Suedia implementează sistemul de con scripție parțială: toți absolvenții de liceu trebuie să se înroleze în serviciul militar. Forțele armate selectează candidații cei mai buni, care fac până la 15 luni de instruire obligatorie înainte de a reveni în viața civilă, rămânând totuși parte a rezervelor mari ale țării.
Finlanda constituie modelul cel mai inspirator pentru Europa. Din cei 100.000 de nordici morți în Al Doilea Război Mondial, 90% au fost finlandezi, căzuți în Războiul de Iarnă (1939-1940) împotriva URSS. Această micră-națiune a respins atacul vecinului gigantic și și-a menținut independența. Astăzi, Finlanda împarte o frontieră de 1.287 km cu Rusia și are o armată profesională de 23.000, comparativ cu cele 70.000 ale Marii Britanii, dintr-o populație de 66 milioane.
Diferența majoră este rezerva antrenată de aproape un milion de oameni, care poate mobiliza o armată de rezervă de 280.000 în foarte scurt timp. Conscriptia universală masculină leagă fiecare familie de gândirea securității naționale, eliminând bariera dintre militarii profesioniști și populația civilă.
„Legăm toată societatea în sprijinul militarului”, spune generalul retras Arto Raty. „Fiecare spital are sarcini de criză. Fiecare agenție de alimentare cu apă. Organizațiile publice cele mai încredinate în Finlanda astăzi sunt militare, forțele de apărare și poliția – lucru rar în alte țări”. Finlanda dezvoltă anual cursuri de gestionare a crizelor pentru lideri politici, miniștri, directori companii, medici și reprezentanți ai Bisericii.
Finlanda a cheltuit 2,5% din PIB pentru apărare în 2025, comparabil cu 2,3% al Marii Britanii. Pentru restul Europei, urmarea exemplelor finlandeze sau norvegiene necesită transparență politică și maturizare psihologică colectivă.
„O armată de 70.000 pur și simplu nu va face treaba”, avertizează Shirreff. „Nu văd cum am putea genera capacitatea militară necesară fără ceva asemănător unei mobilizări. Modelul norvegian, cu înregistrarea obligatorie a tuturor absolvenților, ar putea schimba mentalitatea britanică. Liderii politici trebuie să spună onest populației: asta trebuie făcut dacă vrem să fim siguri.”
Context: Decadele de pace post-Al Doilea Război Mondial în Europa Occidentală au creat o generație complet nepregătită psihic și logistic pentru scenarii de conflict major. Creșterea tensiunilor geopolitice globale – de la războiul din Ucraina la conflictul SUA-Iran – transformă aceste întrebări de pregătire din speculație academică în imperativ politic real.
🔍 Ce urmează:
– Implementarea noilor strategii naționale de apărare în țările europene;
– Dezbaterile parlamentare privind creșterea bugetelor militare la nivel UE;
– Campaniile de informare publică despre reziliența civică și pregătirea populației în caz de criză.
