România are un nou produs cu recunoaștere europeană: „Brânza frământată de Teaca” a intrat oficial în registrul indicațiilor geografice protejate (IGP) al Uniunii Europene, prin Regulamentul (UE) 2026/2017, publicat în Jurnalul Oficial pe 9 septembrie. Este al 18-lea produs românesc protejat în Europa — dar printre brânzeturile recunoscute nu apare, încă, niciun nume din Maramureș, deși județul este recunoscut tocmai pentru tradițiile sale, inclusiv cele de la stână.
🍶 Ce este brânza de Teaca și de ce contează
Este un preparat din lapte crud de vacă, nepasteurizat, trecut prin închegare, dospire, maturare, sărare și frământare. Are formă ovală sau rotundă neregulată, cântărește între 0,4 și 2 kilograme și se ambalează tradițional în membrane naturale, inclusiv vezică de porc. Cererea a fost depusă de Asociația Brânzarilor din Bistrița-Năsăud, a fost publicată în Jurnalul Oficial al UE în mai 2026, iar acum, după ce nu s-a înregistrat nicio opoziție, produsul este protejat pe întreg teritoriul Uniunii.
Pentru producătorii români, IGP înseamnă că denumirea nu mai poate fi folosită de nimeni altcineva și că produsul are o garanție oficială de autenticitate — un argument puternic la export și în magazine.
🔍 Întrebarea noastră: de ce nu avem, încă, o brânză IGP din Maramureș?
Maramureșul are 59 de produse atestate național ca tradiționale și o reputație de „țară a brânzei” — cașul de la stână, telemeaua din Țara Lăpușului, brânza de burduf din zona Vișeu-Borșa sunt nume cunoscute. Și totuși, niciunul nu a ajuns până acum în registrul european. De ce?
🥛 Nimeni n-a dus un dosar până la capăt
O IGP nu se obține din oficiu — cineva trebuie să întocmească un caiet de sarcini, să demonstreze legătura dintre produs și zonă și să parcurgă etapele de verificare. La Teaca, totul a pornit de la o asociație a brânzarilor.
👥 Producătorii sunt dispersați și neorganizați
În Maramureș, brânza se face în gospodării și la stâne izolate, fiecare cu rețeta lui. Fără o asociație care să adune mai mulți producători sub aceeași denumire, un dosar este greu de construit.
💰 Costurile și birocrația descurajează
Analizele de laborator, documentația, traducerile și verificările cer bani și timp — iar verificările nu se opresc la înregistrare: un produs IGP este controlat periodic, ceea ce înseamnă costuri recurente pentru producători mici.
⏳ Procesul durează
De la pregătirea dosarului până la înregistrare trec, de regulă, ani de zile. Mulți producători maramureșeni nu au răbdarea — sau informația — să intre într-un astfel de demers.
📄 Lipsa de informare și consiliere
Programele de sprijin există (MADR, APIA), dar puțini producători din zonele rurale știu de ele sau au pe cine să-i îndrume.
🥃 Paradoxul: la băuturi am demonstrat că știm
Interesant este că Maramureșul a reușit deja înregistrări europene — dar la băuturi spirtoase: Horinca de Maramureș, Horinca de Seini, Horinca de Chioar și Horinca de Cămârzana sunt IGP înregistrate la Uniunea Europeană. Deci avem experiență, avem exemple concrete și avem instituții care au dus astfel de dosare. Întrebarea devine și mai clară: dacă am putut pentru horincă, de ce nu putem pentru brânză?
La Teaca a fost nevoie de o asociație și de un județ care s-a organizat. Telemeaua de Ibănești (Mureș) și Cașcavalul de Săveni (Botoșani) arată că brânza românească poate obține protecție europeană. Maramureșul are materia primă, tradiția și numele — îi lipsește, se pare, doar cineva care să pună dosarul pe masă.
🗣️ Tu ce crezi?
Acum vrem să ne spui părerea ta. Credeți că Maramureșul ar trebui să aibă o brânză cu recunoaștere europeană? Și, dacă da, care ar trebui să fie prima?
- ✅ Da, cașul de la stână — este cel mai reprezentativ
- ✅ Da, telemeaua din Țara Lăpușului
- ✅ Da, brânza de burduf din Vișeu-Borșa
- ❌ Nu este nevoie — tradiția nu are nevoie de „hârtii” de la Bruxelles
- 💬 Altă brânză / altă părere — scrie-ne în comentarii
Spune-ne și tu: care este cea mai bună brânză din Maramureș? Comentariile voastre ne ajută să ducem mai departe acest subiect și, de ce nu, să încurajăm producătorii să facă primul pas.
🔍 Ce urmează
Alte 11 documentații românești sunt în verificare la Comisia Europeană. Rămâne de văzut dacă printre ele se află vreun produs maramureșean — și, mai ales, dacă producătorii noștri, cu sprijinul Consiliului Județean și al asociațiilor de profil, vor face următorul pas: primul caș sau prima telemea din Maramureș cu „bilet” de intrare în Europa.
Sursă foto: Graiul Maramureșului
