🌏 România în fața ascensiunii Asiei
România discută enorm despre Europa, în mod firesc. Discută mult despre Statele Unite, o alegere justificată strategic. România discută din ce în ce mai mult despre Orientul Mijlociu. În același timp, se vorbește la noi încă surprinzător de puțin despre continentul care concentrează o parte tot mai mare din producția industrială, consumul, tehnologia și creșterea economică a lumii: Asia. Întrebarea pe care și-o pune analistul Radu Magdin, într-un articol de opinie pe Profit.ro, este dacă România știe să profite economic de această ascensiune asiatică.
Răspunsul nu este tocmai confortabil. România nu are o expunere asiatică mică, ci una dezechilibrată: consumăm secolul asiatic mult mai mult decât participăm la el. Importăm prezentul Asiei, dar exportăm prea puțin către viitorul ei. Datele comerciale sunt elocvente și arată o relație asimetrică ce merită analizată în profunzime.
📊 Dezechilibrul comercial cu China
Cifrele comerțului româno-chinez sunt cea mai bună radiografie a acestui dezechilibru. Potrivit datelor, în 2025 schimburile comerciale România–China au ajuns la aproximativ 11,08 miliarde de dolari. România a importat însă din China de circa 10,27 miliarde și a exportat de numai aproximativ 810 milioane de dolari, o cifră confirmată independent de baza de date UN COMTRADE. China a devenit astfel a treia sursă de importuri pentru România, dar abia a 25-a destinație pentru exporturile românești.
Structura importurilor spune și ea o poveste semnificativă: electronică, echipamente, mașini și componente auto. Nu mai vorbim doar despre tricouri și jucării ieftine, ci din ce în ce mai mult despre componente ale economiei moderne. Problema nu este că importăm din China — aproape toată lumea o face, Uniunea Europeană importând din China mărfuri de 559,4 miliarde de euro în 2025. Problema României este că nu a construit cealaltă jumătate a relației: export, investiții românești, parteneriate tehnologice și acces la piață.
🇭🇺🇵🇱 Lecții de la Ungaria, Polonia și Franța
Exemplul cel mai bun pentru România nu este Germania, ci Ungaria, cel puțin pentru prima lecție. Budapesta a decis deliberat să facă din investițiile asiatice o componentă a politicii sale industriale, atrăgând mai ales capital chinez și sud-coreean în automobile electrice și baterii. Strategia este controversată și nu trebuie copiată mecanic — produce dependențe, ridică probleme de securitate economică și concentrează prea mult economia într-un singur sector — dar lecția rămâne validă. Ungaria nu privește Asia doar ca pe locul de unde cumpără produse; încearcă să aducă acasă fabrici, tehnologie, locuri de muncă și lanțuri industriale.
A doua lecție vine din Polonia. Varșovia este o economie mult mai legată de Europa decât de Asia, dar dezvoltă sistematic infrastructura internaționalizării. Agenția poloneză de investiții și comerț produce ghiduri și programe dedicate pentru China, India, Japonia, Coreea de Sud, Vietnam și alte piețe asiatice. În 2025, Polonia a organizat la Seul un forum economic cu peste 200 de participanți și peste 160 de întâlniri B2B. Franța și Italia, la rândul lor, au construit de-a lungul deceniilor relații economice solide cu piețele asiatice, beneficiind de o infrastructură diplomatică și comercială pe care România abia începe să și-o construiască.
💡 Ce poate face România
Expunerea unei economii la Asia nu se rezumă la întrebarea „cât exportăm în Asia?”. Există patru straturi ale ei: comercial (exporturi și importuri), investițional (cât capital asiatic intră în economie și cât capital național ajunge în Asia), industrial (dependența de lanțuri de aprovizionare asiatice) și strategic (infrastructură diplomatică, reprezentanțe comerciale, companii capabile să opereze pe piețele asiatice). Privită prin toate cele patru straturi, România este puternic expusă comercial și industrial, dar aproape absentă investițional și strategic.
Pentru a schimba această situație, România are nevoie de o strategie coerentă care să includă atât atragerea de investiții asiatice, cât și sprijinirea companiilor românești să se internaționalizeze pe piețele asiatice. Aceasta înseamnă mai multe reprezentanțe comerciale, mai multe acorduri bilaterale și, mai ales, o înțelegere mai profundă a oportunităților pe care le oferă cea mai dinamică regiune economică a lumii. Învățând din experiența Franței, Italiei și Poloniei, România poate construi o relație mai echilibrată cu Asia, transformându-și expunerea dezechilibrată într-un parteneriat economic reciproc avantajos.
🔍 Ce urmează: Rămâne de văzut dacă autoritățile române și mediul de afaceri vor reuși să dezvolte o strategie coerentă de internaționalizare către piețele asiatice. Fără investiții în infrastructura diplomatică și comercială, dezechilibrul riscă să se adâncească pe măsură ce Asia își consolidează rolul de motor al economiei globale.
Sursă foto: Profit.ro





