Maramureșul este admirat pentru porți, costume, țesături, ceramică, bisericile și casele sale din lemn. Dar în spatele fiecărui obiect pe care astăzi îl numim „tradițional” există, înainte de toate, niște mâini. Iar dacă mâinile care știu să lucreze dispar fără să lase ucenici, patrimoniul viu riscă să devină, încet, doar patrimoniu de muzeu.
Despre această realitate s-a vorbit vineri, 21 august, la Baia Mare, în cadrul primei Convenții Maramureșene – Convenția Maramureșenilor de Pretutindeni, la panelul „Meșteșugul care moare în liniște: cine salvează mâinile Maramureșului?”. La discuție au participat artistul Daniel Leș, scriitorul Walter Übelhart și prof. dr. Monica Mare, trei oameni care privesc patrimoniul din perspective diferite: din atelier, din cercetare și promovare culturală, respectiv din muzeu.
Walter Übelhart, unul dintre cei mai activi promotori ai patrimoniului cultural și natural maramureșean, a atras atenția că problema nu mai este doar dacă admirăm o poartă sculptată sau un obiect făcut manual, ci dacă omul care știe să-l facă poate trăi din această muncă și dacă există cineva dispus să învețe de la el. Artistul ceramist Daniel Leș, care provine dintr-o familie de olari și lucrează cu tehnici tradiționale, a adus exemplul transmiterii meseriei din generație în generație, iar la Casa Olarului din Baia Sprie organizează demonstrații prin care tinerii pot descoperi direct lucrul cu lutul.
Prof. dr. Monica Mare, managerul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, a prezentat perspectiva instituției care are misiunea de a conserva și transmite acest patrimoniu. Din discuție s-a desprins și ideea că diaspora poate deveni nu doar public pentru tradițiile Maramureșului, ci și piață pentru produsele autentice și o punte către alte comunități din Europa.
🔍 Ce urmează: Convenția Maramureșenilor continuă la Baia Mare, cu dezbateri despre reconectarea diasporei cu economia și cultura de acasă. Un meșteșug nu este salvat când îl fotografiem o dată pe an la un târg, ci când cineva îl învață, altcineva cumpără obiectul făcut de mâna meșterului, iar cel care îl practică poate continua să trăiască din munca sa.
Sursă foto: DirectMM
