Ca în fiecare an, pe 14 septembrie, de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, în fața minei din Baia Sprie a avut loc comemorarea și parastasul pentru deținuții anticomuniști care au suferit și au murit în acest loc de detenție, în perioada regimului comunist. Slujba a fost oficiată de mai mulți preoți, în prezența a câteva zeci de persoane din Maramureș, dar și din alte părți ale țării.
Printre cei comemorați se numără și Părintele Justin Pârvu, care a petrecut aproximativ patru ani de muncă forțată în mina Baia Sprie.
⛪ Parastas oficiat în fața minei din Baia Sprie
La eveniment au participat credincioși, urmași și apropiați ai celor care au suferit în colonia de muncă, într-un moment de reculegere, rugăciune și omagiu adus memoriei deținuților politici. Comemorarea anuală de la Baia Sprie a devenit un simbol al păstrării memoriei victimelor regimului comunist din Maramureș.
🙏 Mesajul lui Grigore Pepene, la 101 ani
Dacă în anii trecuți la eveniment a fost prezent Grigore Pepene, unul dintre cei care au suferit în mina Baia Sprie, în acest an el n-a mai putut fi prezent, la vârsta de 101 ani. El a transmis însă un scurt mesaj, prin intermediul unor maramureșeni care l-au vizitat.
„Ce aș putea să le transmit? Sănătate multă. Și dacă am greșit în fața la vreunul, să mă ierte”, a transmis Grigore Pepene. Întrebat dacă va veni și la anul, el a răspuns: „Cu ajutorul lui Dumnezeu.”
⛏️ După 1952: o colonie de muncă forțată
După 1952, mina de la Baia Sprie a fost transformată într-o colonie de muncă forțată pentru deținuții politici. Între 700 și 800 de oameni, aduși inițial de la Aiud și ulterior din alte penitenciare, au fost obligați să muncească în condiții extrem de grele și periculoase, în special la exploatarea plumbului și cuprului.
Munca în subteran, gazele, praful și normele foarte ridicate au afectat grav sănătatea deținuților. Silicoza și alte boli pulmonare și cardiace au făcut numeroase victime, iar celor bolnavi li se acorda puțină sau chiar nicio îngrijire. Odată cu schimbarea conducerii coloniei, regimul de detenție s-a înăsprit, iar deținuții au fost supuși unor pedepse severe, bătăilor, izolării și carcerelor.
🕯️ Credința și solidaritatea, păstrate în subteran
În ciuda represiunii, deținuții au păstrat solidaritatea și credința. Un moment rămas în memoria supraviețuitorilor a fost Paștele sărbătorit în subteran, când, la chemarea preoților, lămpile de carbid au fost aprinse, iar deținuții au cântat „Hristos a înviat”, ecoul transformând galeriile într-un spațiu de rugăciune.
Rezistența a continuat prin proteste și greve. În noiembrie 1954, deținuții de la Baia Sprie au declanșat o grevă, fiind sancționați prin lanțuri și izolare. O altă grevă importantă a avut loc de Paștele anului 1956, după izolarea preoților, când deținuții au fost încătușați și coborâți în mină, transformând chiar și acel moment de represiune într-un simbol al solidarității și demnității.
🔍 Ce urmează
Comemorarea de la Baia Sprie rămâne un reper al memoriei colective: an de an, de Înălțarea Sfintei Cruci, comunitatea și autoritățile locale reînnoiesc omagiul adus celor care au plătit cu suferința și viața lor pentru libertate și credință.
Sursă foto: 24News.ro
