Plăcinte simple, de plită, făcute din sămătiță – laptele prins rămas după culegerea smântânii – și bicarbonat de sodiu: așa arată „plăcinta cu brozii”, o gustare rapidă și sățioasă din Țara Maramureșului, coaptă exact cum se făcea altădată, pe plita de fier a sobei. Rețeta vine de la Pop Domnița, din Dragomirești, și face parte din colecția de rețete tradiționale a Muzeului Maramureșan.
🥣 Ingrediente
- sămătiță (lapte prins)
- brozii (bicarbonat de sodiu)
- făină, cât cuprinde
👩🍳 Mod de preparare
Se amestecă sămătița, brozii și făina, cât cuprinde. Se frământă ca aluatul de pâine, apoi se întinde aluatul cât o plăcintă. Se coc pe plită. Fără ouă, fără drojdie, fără zahăr: acrișorul sămătiței, „stins” de bicarbonat, ținea loc de dospire, iar plita fierbinte făcea restul – câteva minute și plăcintele erau gata, rumene și fragede, pentru gustarea de seară ori pentru zilele lungi de muncă la câmp.
🍳 Plita, inima bucătăriei de altădată
Plita – lespedea de fier a sobei tradiționale – era, în gospodăria maramureșeană, locul unde se coceau, fără cuptor, tot felul de bunătăți: plăcinte, scoverzi, turte. În culegerea de rețete a muzeului se vorbește despre lespedea unsă cu puțin ulei, pe care se coceau scoverzile din făină de mălai, și despre cuptorul de gătit, piesa centrală a casei țărănești. Focul de lemne, plita încinsă și aluatul întins cu mâna: așa se gătea în Maramureș cu zeci de ani în urmă, iar plăcinta cu brozii păstrează vie această tehnică.
🥛 Ce sunt sămătița și brozii
Sămătița este laptele prins (închegat) care rămâne după ce se culege smântâna – un ingredient mereu prezent în bucătăria tradițională, folosit la aluaturi, la zamă de harbuz (ciorbă de dovleac) sau la scovergioare. Brozii este numele popular al bicarbonatului de sodiu, folosit ca dospitor natural: reacționează cu acizii din laptele prins și face aluatul pufos, fără drojdie. Doi termeni pe care generațiile tinere îi mai auziseră doar de la bunici – iată-i din nou la masă, prin rețetele adunate de muzeu.
🏘️ Dragomirești, orașul cu mori vechi
Rețeta vine dintr-o localitate cu mult caracter: Dragomirești, așezat în valea râului Mara, la poalele Munților Țibleș, atestat documentar încă din anul 1373 și ridicat la rangul de oraș în 2004. Localitatea este cunoscută în zonă drept „orașul celor trei mori vechi”, în amintirea morilor de apă care măcinau făina pe valea Marei – mori de tip maramureșean, pe care documentele le menționează încă din secolul al XVI-lea. Iar pentru a înțelege lumea din care a venit această plăcintă, opriți-vă la Muzeul Țărăncii Române, înființat în 2001 într-o casă veche din 1722, una dintre cele mai bătrâne din localitate: acolo se păstrează copacul cu oale, fusul cu turgalau, zestrea fetei și costumele populare – universul gospodinei maramureșene care frământa, întindea și cocea pe plită exact astfel de plăcinte.
🔍 Ce urmează
Vremurile – clătite din sămătiță – vă așteaptă curând pe maramurespesurse.ro. Până atunci, încearcă și alte rețete de plăcinte tradiționale maramureșene, ori plăcinta cu brozii, exact cum se făcea pe plita din Dragomirești.
Sursa: Muzeul Maramureșan Sighetu Marmației – Maramureș GastroEtnoArt
Sursă foto: Wikimedia Commons (Plăcintă cu brânză), CC BY-SA 3.0
